Nu e burta prea mare, e tricoul prea mic

Toamna asta, la bărbaţi se poartă burţile la vedere. Nush, o fi în trend, că am ratat prezentarea toamnă-iarnă 2013 de la Dolce&Gabbana. Noi avem un vecin, cumsecade el, aşa, da’ cu o mare calitate. Îşi ţine burta la vedere. Am două explicaţii posibile: fie s-a îngrăşat şi nevasta e a dracu’ şi nu-i dă bani de tricouri noi, fie îi place. În orice caz, în vara asta, am avut nenumărate ocazii să-i cunosc burta, deloc neglijabilă.


Azi dimineaţă, ce-mi văd ochii, într-un banal cartier precum Mihai Bravu? Un nene, îmbrăcat în jeggings (acei colanţi care imită blugul), cu un tricou ilegal de scurt, care se termina, apoteotic, ca într-un zbor de raţă sălbatică, frânt mult prea devreme, deasupra ombilicului. O fi pe principiul “Femeilor, fiţi mândre de rotunjimile voastre” (yeah, right, all that cheap food marketing crap). Nenea era foarte mândru, fix ca-ntr-o prezentare Dolce&Gabbana.

Nimic de zis, e de admirat curajul de a păşi mândru, chiar dacă de dimineaţă ai înghiţit un elefant. OK, un elefant cu păr, de unde şi pădurea de pe burtică. Ce nu înţeleg e de ce să scoţi la plimbare cu fală, de ce să laşi la vedere balastul cu pricina.

Şi de ce sunt tot mai mulţi care fac asta…