Maturi sau copilarosi ?

De ce majoritatea adolescentilor isi doresc sa fie maturi, sa fie considerati cu o idee mai mari decat varsta reala si sa aibe o gandire mai inaintata ?

Nu vad nici un rost…esti ceea ce esti, nu ceea ce vrei sa pari si nici macar ceea ce pari !


Pentru a face o impresie buna, pentru a iesi in evidenta e mult mai comod sa fi tu, daca ai chef sa fi copil si sa te joci in zapada aia sa faci, daca vrei sa mananci o acadea sa nu te sfiesti, ca NU esti matur daca te abti de la toate acestea…

Ca vrei sa gandesti ca un om matur, poti sa faci asta si fara sa iti impui…din micile experiente si cu trecerea timpului acumulezi informatii din tot ce te inconjoara, de la o persoana apropiata si mai inaintata in varsta care iti poate da sfaturi folositoare, filme, carti, experientele prietenilor, propiile experiente si micile detalii care definesc existenta unei persoane…

Sa vorbesti ca un om matur…ce sens are ? Daca nu e stilul tau nici macar nu te prinde bine si tot un copil vei fi considerat…un copil infantil care isi doreste sa para ceva ce nu e !

Ce sens are sa iti doresti sa fi mai mare, sa ai responsabilitati, sa lucrezi pentru fiecare banut, sa nu primesti nimic ”din cer”(de la parinti)…cand te poti bucura de tot ceea ce deti si inca ai sansa sa profiti de copilarie si adolescenta…

Un aspect mai dur, mai imbatranit ? De ceee ? Buletinul oricum arata varsta reala, poate ca pentru cateva clipe cand te uiti in oglinda te poti pacali, insa cand dispare oglinda vei fi doar tu !

Mi se pare inutil sa vrei sa faci o impresie buna prin anumite aspecte care denota ”maturitate”, caci cand o persoana te va cunoaste cu adevarat poate v-a fi dezamagita, tocmai pentru ca vedea in tine ceva ce nu esti…

Eu prefer sa fiu eu, asa copilaroasa cum sunt (atat la aspect cat si comportament), insa sa dau dovada de maturitate atunci cand este cazul si cand o cer circumstantele !

Voi cum vreti sa pareti maturi, copilarosi sau pur si simplu voi…?